• arrow_back Home
  • keyboard_arrow_rightAuthor archive 2025

Anamaria Lembrau

Toți acești oameni care ne salvează și care niciodată nu rostesc exact cele două cuvinte care contează
trending_flat

Toți acești oameni care ne salvează și care niciodată nu rostesc cele două cuvinte care contează

Nu știu câți dintre voi ați socotit cu exactitate, mie îmi iese că suntem în campanie electorală neîntreruptă de vreo 3 ani și ceva, timp în care ne confruntăm cu o inflație de oameni care ne salvează. Bine, situația este cvasi generală, ni se oferă sau promite salvarea din toate direcțiile, acum vorbesc în primul rând despre politicieni. Toți ne salvează, în general de Ceilalți care, pe cale de deducție, ne vor duce la pieire. Ne salvează de toată gama de pericole, de la războaie, sărăcie și furtuni și (când e cazul) încălzire globală până la blocaje în trafic și, deloc în ultimul rând (chiar dacă printre rânduri), ne salvează de noi. Pentru că - și asta e și mai simpatic - oferta nu vine niciodată cu, să zicem, cumsecădenia pe care o presupune operațiunea de salvare. Nu, noi suntem, […]

Cel mai bun om pe care l-am întâlnit în viața mea e doamna din patul de alături de la reanimare
trending_flat

Cel mai bun om pe care l-am întâlnit în viața mea e doamna din patul de alături de la reanimare

Cel mai bun om din viața mea a apărut în cel mai negru, mai dureros și rău moment din viața mea. Cu câteva ore în urmă, o pierdusem pe Maria. Eram la reanimare, după o cezariană de urgență. Simțeam nimic și TOT, în același timp. În semi trezirile din anestezie, știam unde sunt, fără să-mi fie clar unde mă aflu. Îmi simțeam fiecare celulă cum zvâcnește, în vreme ce mă simțeam paralizată. Cel mai crâncen urlet pe care l-am urlat vreodată n-avea nici cea mai mică vlagă să iasă din mine. Acum, când mi-l amintesc, mi-l imaginez sleit, prăvălit pe o dușumea și rezemat de un perete dintr-o stranie și întunecată încăpere din mine. În nări aveam miros de durere (ce ciudat, realizez că nici acum nu-mi vine să-i zic Moarte!) Când mijeam ochii, privirea nimerea într-o ceață gri cu […]

Bună, sunt Anamaria și mi-e o frică de fac pe mine, dar m-am hotărât
trending_flat

Bună, sunt Anamaria, mi-e o frică de fac pe mine, dar m-am hotărât (cred că😍)

Sunt Anamaria, o femeie +50 de ani care muncește de la -20 și trăiește din scris. Dar cu textul ăsta am pățit ce n-am pățit niciodată în viața mea: scriu, șterg, scriu, șterg, pun pauză, scriu, șterg, mă enervez, iar pauză, apoi iar mă pun să scriu, din nou șterg.... În final, iaca, scriu 💪 Și am scris, în decenii de joburi, despre orice, sub toate formele (știri, editoriale - zise și "mărgici" - proiecte, campanii....) Am scris despre necazuri, despre bucurii, despre politicieni tembeli, despre iluzii cu politicieni, despre reușite, despre apocalipse (scuze, dar da), despre răpiri, despre copile violate de juma de sat cu anii, despre corupție, despre târguri și veselii de Crăciun, despre alegeri, despre oameni remarcabili și tăntălăi ticăloși, despre frustrare, despre speranță, despre durerea aia a mai dureroasă, despre mânie, despre neputințe, despre știință, despre […]

Login to enjoy full advantages

Please login or subscribe to continue.

Go Premium!

Enjoy the full advantage of the premium access.

Stop following

Unfollow Cancel

Cancel subscription

Are you sure you want to cancel your subscription? You will lose your Premium access and stored playlists.

Go back Confirm cancellation