Războiul femeii cu ea însăși, Punicele sunt nimic
Or fi fost ele crâncene Războaiele Punice, și necazul Peloponesiac a fost mare (mai spre zilele noastre cred că nu doresc să privesc), dar războiul femeii cu ea însăși poate fi, și el, cumplit. Este și vechi, credința mea este că durează de dinainte de a se inventa oglinda și e purtat de dinainte ca un deștept (sau o deșteaptă, orice e posibil) să se trezească dat cu capul de toți pereții de Inspirație și să pună împreună cuvintele "standard de frumusețe". Dar acum, în minunata lume nouă, dotată cu internet și cu reclame uriașe cărate de mașina alături de care ești blocat în trafic de ieri, este rău de tot. La televizor, în afară de teleshoppingul cu răzătoare, tigăi și bormașini, reclamele sunt cu doamne superb aranjate în bucătărie, al naibii aburu' ala din oală dacă afectează vreun pic […]
Marele secret al gemenilor pe care îi vezi pe stradă îmbrăcați la fel
Am ieșit un pic prin prin oraș - chestie care n-a fost cea mai strălucită experiență, dar asta este altă discuție. Și, în drumul ăsta încâlcit prin ploaie și prin traficul care e cum e, am ajuns pe la coloanele blocului de peste drum de Sala Palatului. Acolo, o mamă cu un copil de-o mână și cu altul de ailaltă, fiecare trăgând de ea de direcții complet diferite. Gemeni. Îmbrăcați la fel: cizme de cauciuc cu broaște, pelerine de ploaie albastre, pline de mari stropi de ploaie colorați. Eram la singurul bancomat din zonă când, prin spatele meu, a trecut un cuplu +65, evident de-al zonei - domnul cu palton și pălărie, doamna similar cochetă (genul cu pălărie, eșarfă și ruj inclusiv la nonstop, că nu se iese oricum din casă); doamna era la brațul domnului, care ținea o umbrelă […]
Aș putea fi arestată ca fraiera, din cel mai tembel (dar strălucitor) motiv
Undeva în viața asta a mea, am făcut o trecere smucită de la "dar eu nu pot decât argint" la "vai, ce superb e acest cataroi auriu, eu numai așa ceva voi purta" și naiba s-ar fi gândit că, probabil, aș putea fi arestată din cauza acestui aspect strident al superficialității pe care o manifest des. "Dar să știți că nu-s așa grele cum par" Se făcea că eram prin trafic, prin București, și m-a tras pe dreapta un domn polițist, în timpul efectuării unui control de rutină. Am tras frumos pe dreapta, am zâmbit ca și cum m-aș fi bucurat că am fost trasă pe dreapta, am deschis geamul și-am auzit o voce mega neutră: - Bună ziua, sunt agentul Polițistul Dumneavoastră Preferat, actele dvs., vă rog! Am scos toate actele care se scot în asemenea împrejurări și, când […]
Aseară a crăpat centrala, dimineață m-au năpădit amintiri pe care le-aș povesti celor mai nostalgici după comunism
Centrala a crăpat aseară, undeva după ora 8, după ce avertizase scurt de vreo două-trei ori, dar prea scurt și prea disparat ca să pun mâna pe telefon la primul semn (sau poate că așa mă amăgesc eu acum, foarte probabil). La nostalgie și nostalgici după comunism nu m-am gândit deloc atunci, ci dis-de-dimineață, încă de dinainte să mă preseze pisica să-mi fac mai repede cafeaua, ca să pot să mă concentrez asupra nevoii matinale ale Majestății Sale, plicul. Aseară, eram mult prea ocupată și cu enervarea pe mine (că n-am acționat mai repede) și pe situație, și cu telefoane disperate după reparație. Din fericire, acum câțiva ani am descoperit o firmă de intervenții senzațională (am salvat-o în telefon Service Mega Bestial Centrală), cu call center nonstop, iuțeală în programări, decență în preț și oameni foarte drăguți și pricepuți. A […]
Cele aproximativ 15 secunde în care fiii mei m-au lăsat fără suflare
Cred că, dintre toate ființele Universului, copiii se pricep cel mai bine să te lase fără suflare. Bine, în logica asta, toți ne naștem cu acest talent, îl exersăm pe părinții noștri, după care ne facem mari, mai pierdem din îndemânare, devenim părinți și experimentăm de pe partea cealaltă a problemei, ca să vedem și noi cum e. Principiul compensării, în forma sa cea mai pură. Ziua în care m-au lăsat la propriu fără suflare era perfectă zi de vară În vara aia, cred că am dat fuga la mare în fiecare weekend. Când cu băieții, când de capul meu, să stau la plăjit și prăjit de manual, adică: aprox. 10 ore la soare, 2 frappee-uri, ceva hectolitri de apă și o carte. Asta era varianta less răsfăț egoist, more puericultură - mamă responsabilă. A fost bestial: apa era la […]
Bună dimineața la domnul Bolojan, doamna Majorarea TVA și domnișorul Eșec, nasolul din curtea școlii care îți fura sandvișul în pauză
M-am oprit aseară să mai fac niște cumpărături, că aproape zilnic sună telefonul cu vestea că "Mama, scuze, dar cred că am rămas fără...(te miri ce)" . De fiecare dată după ce ies cu papornițele de la supermarket și le îndes în portbagaj, stau în mașină vreo 5 minute special ca să mă enervez citind bonul, secțiunea TVA (fac asta de câțiva ani, nu doar de când ne-a salvat domnul Bolojan cu majorarea TVA, despre care tocmai am citit ce mare eșec se dovedește a fi). Cu câte felii de pâine dăruim zilnic masa Guvernului Ritualul cu inspectat valoarea TVA din banii pe care-i dau pe diverse (adică pe orice) s-a născut când mi-a venit pe email o factură la curent în lună de iarnă, n-aveam ochelarii la îndemână am mărit monitorul de douăjde ori și s-a nimerit măritura fix […]