Prostia asta cea mai mare pe care am făcut-o este și cea pe care o tot repet din două motive. Pe de-o parte, fiindcă funcționează uimitor într-o situație neplăcută recurentă, pe de alta, fiindcă mă amuză ca prima dată (când s-a născut din nervi și un pic de disperare, dar a avut un splendid twist). Și este din categoria lucrurilor ălora complet tembele care, cumva, te și amuză. Alea despre care oamenii zic „Doamne, ce prostieeee!”, dar și zâmbesc un pic în vreme ce se miră de Asemenea Ceva.
Premisa zero e debandada cu bazele de date în care ne-am pomenit în ultimii ani, că fix asta se întâmplă și sigur ați pățit și voi.
Te poate suna oricând oricine: un domn care îți propune o mega investiție, „dacă o faci ACUM, o să trăiești restul vieții pe un vapor care bănănăie în jurul lumii”, o doamnă care are doctorat în tigaia Mariana și-n cratița Suzana (sunt foarte gender organised). Mai mai nou, te sună roboți căpoși, despre care te prinzi că sunt roboți după ce te-ai certat cu ei la telefon vreo două minute.
Evident, habar n-ai cum de-a ajuns numărul tău de telefon în posesia acestor ființe și boți, că știi sigur că n-ai avut niciodată de-a face cu zonele lor de expertiză și interes (după care îți vin în cap cumpărături de pe net, diverse condiții de confidențialitate scrise cu scris mic, pe care nu le-ai citit până la capăt, că voiai să comanzi urgent Poșeta Aia ( sau Acea Bormașină, după caz).. În fine, nici nu mai contează cum, comerțul cu baze de date o mega industrie.
Cum am ajuns la cea mai mare prostie irezistibilă din viața mea
Printre multele astfel de telefoane pe care le-am pățit, unul era de la niște unii care se dădeau spilcuiți și tot îmi propuneau să devin bogătană, „investiți acum, avem o super ofertă personalizată PENTRU DVS..” Erau vreo trei domni care, prin rotație, mă sunau săptămânal.
Eu nu fac panaramă din prima, că nici nu mă pricep și am și niște fixații cu politețuri inițiale.
Mai întâi, am avut abordarea „Sunteți drăguț, nu mă interesează”, apoi pe cea „Scuze, aveți probleme cu baza de date, realmente nu mă calific la categoria «investitori»”, în final am ajuns la „M-au mai sunat doi colegi, NU MĂ INERESEAZĂ, vă rog să mă scoateți din baza de date în care nu știu cum am ajuns, sigur nu aveți acceptul meu” (ador GDPR)
La un moment dat, chiar a fost nevoie de avocați
N-a funcționat nici abordarea nr. 1, nici 2 n-a mers, a eșuat și nr 3. Când m-au sunat iar, am răbufnit, dar strategic, cu vocea pe care mi-am imaginat eu că ar avea-o o potențială investitoare (care în capul meu e deja bogătană): enunțuri scurte, ton ferm, dar fără nervi și o selecție bizară de cuvinte pe care mi le închipui eu paloșe A, și nici nu le lași loc să-ți rupă tirada:
– Bună ziua… Da, știu de la ce companie mă contactați (sic!) am încercat să rezolvăm amiabil (sic, sic!) situația nelegală cu prezența mea în baza dumneavoastră de date, pe care am investigat-o, este cum spun eu….. Nu, nu am niciun minut, în schimb cred că e important să aveți dumneavoastră 30 de secunde, ca să ajung eu la concluzia care contează: acesta este ultimul telefon pe care mi-l dați, după următorul, VĂ VOR CONTACTA AVOCAȚII MEI, sunt pregătiți deja cu toată documentația necesară.
Jur, Aceia nu m-au sunat niciodată, cuvintele AVOCAȚII MEI sunt magice. Avocații mei imaginari (întotdeauna plural!) sunt cei mai eficienți avocați pentru soluționarea acestei probleme. (Deci, nu, nu Avocatul, Avocații, pluralul are o forță formidabilă😍)
De-atunci, mă distrez cu asta la fiecare astfel de telefon. O fac din prima, nu mai trec prin fazele 1, 2 și 3, că-s prea nerăbdătoare să ameninț cu Avocații.
Această deosebită prostie funcționează extraordinar de bine, jur. E amuzant inclusiv când te pomenești că te lansezi în tiradă în conversația cu un robot. Adică, na, tu zici c-ai rupt fâșul și, brusc, la prima ta respirație, ăla o ia de la capăt: „Bună ziua, sunt Robert și vă sun din partea companiei SRL…”
Pățești, dar tot e distractiv. 🤷🏼♀️
Recomand! 😉😍
