Nimicuri

Meseria asta prin care am navigat 30 de ani este destul de apăsătoare, că, de fapt, ești expus zilnic la nenorociri, disfuncționalități, neajunsuri, tristeți, furie  - una peste alta, la neplăceri. Nu știu cum or gestiona colegi acest aspect deseori dur (care ar fi super să fie abordat și tratat ca atare), ce știu e că, vreme în urmă, mi-am inventat "Schema cu Ratonul Beat". Adică te miri ce întâmplare complet țicnită de pe te miri unde pe planetă, una care mă amuză în asemenea hal încât îmi vine să pun mâna pe telefon și s-o povestesc tuturor amicilor din lista de prieteni. Sau să scriu despre. În ultimele zile, am oscilat enorm între ratonul beat mangă după ce-a dat spargere la magazinul de citirici și domnul care a înghițit, în scop de furt, un ou Faberge. Hoțul prin înghițire […]

Am ieșit un pic prin prin oraș - chestie care n-a fost cea mai strălucită experiență, dar asta este altă discuție. Și, în drumul ăsta încâlcit prin ploaie și prin traficul care e cum e, am ajuns pe la coloanele blocului de peste drum de Sala Palatului. Acolo, o mamă cu un copil de-o mână și cu altul de ailaltă, fiecare trăgând de ea de direcții complet diferite. Gemeni. Îmbrăcați la fel: cizme de cauciuc cu broaște, pelerine de ploaie albastre, pline de mari stropi de ploaie colorați. Eram la singurul bancomat din zonă când, prin spatele meu, a trecut un cuplu +65, evident de-al zonei - domnul cu palton și pălărie, doamna similar cochetă (genul cu pălărie, eșarfă și ruj inclusiv la nonstop, că nu se iese oricum din casă); doamna era la brațul domnului, care ținea o umbrelă […]

Undeva în viața asta a mea, am făcut o trecere smucită de la "dar eu nu pot decât argint" la "vai, ce superb e acest cataroi auriu, eu numai așa ceva voi purta" și naiba s-ar fi gândit că, probabil, aș putea fi arestată din cauza acestui aspect strident al superficialității pe care o manifest des. "Dar să știți că nu-s așa grele cum par" Se făcea că eram prin trafic, prin București, și m-a tras pe dreapta un domn polițist,  în timpul efectuării unui control de rutină. Am tras frumos pe dreapta, am zâmbit ca și cum m-aș fi bucurat că am fost trasă pe dreapta, am deschis geamul și-am auzit  o voce mega neutră: - Bună ziua, sunt agentul Polițistul Dumneavoastră Preferat, actele dvs., vă rog! Am scos toate actele care se scot în asemenea împrejurări și, când […]

Nebunia cu Hello Kitty (că a existat, se știe) m-a prins într-o fază de adolescență foarte întârziată și intrată într-un aprig proces de recuperare pe undeva după 35 de ani. Cum nu cred că sunt singura ființă umană care a pățit încâlceală de cronologie pe firul vieții, nu mai detaliez, n-ar avea rost, bine că m-am prins eu la un moment dat. 😍 Cum s-a tradus Țicneala Hello Kitty în viața mea: 🐱 O bluzică de casă albă, dintr-un bumbac splendid de molicios-mângâietor, cu faimoasa mâță creionată minimalist pe piept (recunosc că am o interpretare dubioasă a ideii de minimalism😍) 🐱 O husă de tabletă, pe care mi-au ales-o băieții dintr-o sută, de cum a fost văzută; 🐱 Niște pijamale - maieu și pantaloni scurți -  pe care se plimba Hello Kitty cu ochelari de soare; 🐱 O pijama din […]

Prostia asta cea mai mare pe care am făcut-o este și cea pe care o  tot repet din două motive. Pe de-o parte, fiindcă funcționează uimitor într-o situație neplăcută recurentă, pe de alta, fiindcă mă amuză ca prima dată (când s-a născut din nervi și un pic de disperare, dar a avut un splendid twist). Și este din categoria lucrurilor ălora complet tembele care, cumva, te și amuză. Alea despre care oamenii zic "Doamne, ce prostieeee!", dar  și zâmbesc un pic în vreme ce se miră de Asemenea Ceva. Premisa zero e debandada cu bazele de date în care ne-am pomenit în ultimii ani, că fix asta se întâmplă și sigur ați pățit și voi. Te poate suna oricând oricine: un domn care îți propune o mega investiție, "dacă o faci ACUM, o să trăiești restul vieții pe un vapor […]