Știți dubioșeniile acelea de vise care au câte-un fragment dement – neverosimil la modul că poate fi și SF, amestecat, într-o cinematografie perfectă, cu niște bucățele de amintiri, printre care se strecoară secvențe din realitatea foarte reală a ta și din care te trezești ca lovit de accelerat? Ceva de felul ăsta am pățit cu visul ăsta în care am visat că a murit Putin.
Ca și cum nu era de-ajuns, era înmormântat la Nuntași, în satul lu’ bunică-mea și bunică-miu, mai exact și ba era puhoi de lume, ba am rămas singură cu coșciugu’, pe lângă care cotcodăceau nervos niște e găini și sâsâia un gânsac plin de noroi și găinaț.
Culmea culmilor e că a fost un vis de după-amiază
Dimineață m-am trezit, am făcut cafea, m-am certat și m-am împăcat cu pisica, am vorbit telegrafic cu băieții, care făcuseră noaptea albă, relaxați că e zi liberă, am băgat niște rufe la spălat și uscat, m-am așezat pe canapea în sufra, am zapat ceva pe la TV și am decis că mă întorc la Sherlock, varianta cu Lucy Liu, căreia îi dau a doua sau chiar a treia tură.
Evident, pe la jumătatea unui episod am adormit. Nu știu cât am dormit, știu doar că am sărit ca arsă, trezită de momentul din vis în care o pisică a sărit pe coliva lui Putin și toată lumea a început să urle-n cap de teamă că va fi arestată din cauză că nimeni n-a păzit coliva lui Putin de pisici și orice alte animale ar fi putut sări pe ea.
După ce s-au mai potolit bătăile inimii, mi-am dat seama că am trăit un vis dement, în care a murit Putin și-am fost la înmormântarea lui, situație cu atât mai bizară cu cât, de multă vreme, dorm bușteancă și nu visez. Iar, când nu dorm, chiar nu mă gândesc la Putin, jur.
Ușor întremată, am încercat să-mi amintesc năpasta.
Putin nu a murit în decursul visului, l-am găsit gata răposat
Prima secvență foarte clară pe care mi-am amintit-o e ceva din curtea bunicilor de la Nuntași, în ziua înmormântării lui bunică-miu, care a fost o zi rece și foarte ploioasă. În ciuda vremii hâde, curtea aia s-a umplut de trei ori, de au făcut vecinele panicate mâncare nonstop, că nu se mai oprea puhoiul de lume.
Tataia a fost fântânarul satului și a mai fost și om bun de tot, unul dintre cei mai buni pe care i-am întâlnit eu în viața mea. Și tot satul a vrut să-și ia rămas bun de la el, sau cel puțin asta păstrează amintirea mea: pâlcurile nesfârșite de oameni care intrau, cu galoșii miocirliți, în curtea în care fuseseră adunate toate mesele și toate băncile și toate buturugile tuturor vecinilor, plus toate străchinile.
„Ce caută Putin la Măria în bătătură?”
Deci, visul meu începe cu această imagine familiară, în care apare o primă frază dubiosă, rostită de țața Nela, una dintre vecinele bunică-mii. O întreba pe altă vecină șoptit, cu gura ascunsă după un colț de batic:
– Auzi, fa, da’ de ce-l adusără pă Putin mort acas’ la Măria și Costică? (Măria fiind bunică-mea, Costică, evident, bunică-miu)
– Io nu știu, da’ poate știe Zînca (Zînca era sora bunică-mii, amândouă împreună erau cele mai cool băbuțe din Dobrogea, jur. Comedy Central e plictis pe lângă povestirile lor de la foamete și război, cred că așa au și supraviețuit, cu umorul ăla de aur al lor)
Deci, mi-am dat seama că-s într-adevăr la mamaie în curte, doar că la înmormântarea lui Putin, care era întins în primez, cămăruța aia cu sobă oarbă în care dormea tataie. Era întins pe pat, cu vată în nas, piscioare și mâini legate, iconiță pe piept și câțiva oameni din sat în jur, toți nedumeriți că e acolo, dar toți veghind și mortul, și lumânările să nu se stingă, că „așa e creștinește, mortu-i mort, nu contează cine îi”.
Pe urmă, l-au scos în curte și, fiindcă era totuși Putin, oamenii nu s-au prea îngrămădit în jurul lui. Așa că mi-am luat inima în dinți m-am dus iar să-l verific dacă e chiar el. El era. Păreau că se miră la fel ca mine și găinile din bătătură, care ciuguleau ceva, și gâscanul noroit care-mi umbla pe la picioare.
La un moment dat, a sărit o mâță pe colivă și toată lumea s-a îngrozit
Brusc, amintirea visului sare la drumul prin noroaie până la cimitir, Putin mort într-o căruță, în față, cu un steag al Rusiei întins frumos peste niște baloți de paie (și ăia uzi) și cu opriri la răspântii, unde se aruncau bani și săreau copiii să-i adune.
Mi s-a părut că, pe drum, îl văd pe Dughin. dar pe urmă mi-am dat seama că era vecinul ăla despre care toată ulița a aflat, cu uluire, că a fost turnător. „Ce să torni la sărăcia asta, fir-ar al nan de păcătos!” („Nan” este Diavolul, al cărui nume nu trebuie rostit, deci s-a inventat un cuvânt pentru)
În fine, după slujbă, eram în fața ușii bisericii când l-au scos pe Putin cum se scoate mortul, cu picioarele înainte. Nu mai avea vată în nas și avea mult păr, imaginea asta încă mă bântuie. L-au îngropat într-un cavou, era singurul cavou din tot cimitirul satului, apoi ne-am întors la mamaie în curte, la pomană.
„Obiectivul Coliva”
Lumea ar fi vorbit, dar nu știa ce să zică, era prea dubios totul. Dar s-au așezat la masă.
Și, printre sarmale și oale cu ciorbă, era o colivă imensă, pe care o păzeau doi cu aer de secret service rusesc.
Unul a venit la mine și m-a întrebat, în cea mai pură românească:
– Doamnă, unde e toaleta?
I-am arătat wc-ul din curte, a belit ochii, s-a dus la colegul și au pornit împreună spre. În vis, n-am înțeles de ce s-au dus amândoi și au abandonat „Obiectivul Coliva”, dar în vis logica e diferită și nici nu te preocupă unele chestii prea tare.
Înainte să plece, au făcut ceva semne către oamenii din jur, gen „aveți grijă la Asta!” N-au trecut două secunde de-ale onirice că o pisică a sărit pe colivă. A sărit pleașcă, direct pe mijlocul ei. Distrugere totală.
Brusc, un fior de groază a străbătut aerul și-așa cernit. Nimeni n-a scos o vorbă, dar ȘTIAM că toată lumea gândea la fel ca mine: „Gata, ne arestează pe toți!”
Și din senzația asta că aș putea fi arestată m-am trezit înfricoșată, înfricoșată am fost și următoarele 35-40 de secunde, până m-am dumirit c-am avut visul cu „A murit Putin și l-au înmormântat la Nuntași.”
Ca să mă scutur complet de senzația de frică și să mă conectez cu totul la realitate, am avut nevoie de trei guri de cafea.
Am dat și search pe Google, era viu, m-am dus și pe agenția Tass, viu și acolo, e o știre recentă despre cum zice el că „știința, arta și sportul trebuie să fie apolitice” (sic) .
Pe urmă, ca să mă distrez, am vrut să-l întreb pe Chat GPT ce înseamnă când visezi c-a murit Putin, în afară de o aproape sigură manifestare a unei anxietăți colective, alimentate constant de toate pericolele imaginabile și inimaginabile.
PS M-a întrebat soră-mea dacă eu cred că Putin o să aibă colivă la înmormântare. Dooh, imensă, cât Vasili Blajeni.
