Soarele este perfect, fiindcă în concediu noi avem aproape zilnic noroc de soare perfect. De sub umbrela uriașă care ne ocrotește DOAR capetele (care au fețele incluse și despre ele fiind vorba, de fapt), una dintre noi zice, în timp ce scutură nisipul de pe prosopelul mic, nr. 3)
– Mutăm mobila?
– Imediat după Saphire?
– Perfect. Ce frumos te-ai bronzat de ora trecută încoace!
– Și tu! Love you!
– Love you!
După Saphire, începe ritualul de mutat mobila, ea fiind alcătuită din două sau trei șezlonguri (unul pe post de șifonier și/sau cuier), măsuța ticsită de frappe-uri, ice cafele, papuci/sandale, ape de băut, cărți, creme și bronzoale, scrumieră și multe altele (despre care nu știm mereu cum și de unde au apărut acolo)
Saphire este, evident, cântecul. Pe care l-am dat tare și pe plajă în ziua în care am ajuns nu numai înaintea oamenilor, ci și înaintea pescărușilor și meduzelor, dar mai ales înaintea algelor, aceasta cu algele dovedindu-se ulterior a fi un binecuvântat noroc.
Dacă ar fi să mă întreb repede ce prețuiesc cel mai mult în viața asta alături de soră-mea, aș spune tot repede că vacanțele noastre de vară din fiecare vară.
Cu ritualurile lor care încep la cafeaua de dimineață și cu alesul genții pentru sufertaș, care trebuie să se potrivească perfect și cu rochiile de plajă sau ce-o pune fiecare pe ea. Undeva în această etapă, soră-mea apare brusc cu Ceva:
– Ia încearcă asta, cred că îți vine perfect!
În final, ne hotărâm. Eu, de regulă, am în valiză puzderie de bulendre, dar port maximum trei chestii toată vara. Îmi cășună pe o rochie pe sezon („aia neagră cu cârca goală”, „aia maxi flu-flu cu animal print”), pe niște anume pantaloni scurți, blugi rupți și pe un anume maieuc. Hai, două.
Ieșim pe ușă cu Bagaje de parcă am pleca un weekend la Mangalia cu trenul, nu pe plaja noastră care e doar câțiva va kilometri mai încolo Și nu ne enervează, dimpotrivă, cred că noi chiar suntem convinse că așa se face și că am putea ține cursuri de făcut plajă corect și satisfăcător.
Apoi, mersul pe jos de la mașină până pe plajă. Și alegerea șezlongurilor, de regulă în ultimul rând. Și inspectarea temeinică a poziției soarelui, ca să potrivim șezlongurile impecabil în raza lui bronzantă.
Și muzica, și râsetele, și liniștea cu fiecare în treaba ei, în cartea ei, în somnul ei.
– Mai luăm un frappe?
Iubesc și drumul nostru înapoi spre casă, cu plimbarea până la mașină.
În mersul de vreun kilometru spre parcare (traseul conține și deal, un kilometru se simte!), una zice:
– Ieșim?
– Hai că ieșim în seara asta, dă-o-n pisici!
Mai mergem 10 pași, vine semi veșnic și completarea:
– De fapt, vedem ce-avem chef după duș…
– Mai bine așa.
Uneori, ne iese să ieșim. De cele mai multe ori, ieșim în balconul zis „Terasa Tomis 3”.
Vara cu Hugo a fost bestială, ajunseserăm să ne pricepem la Hugo foarte bine.
Bună a fost și vara la bulgari, în care eu am fost tăntăloaică și, într-o zi, de hămesită de soare ce eram, am făcut abuz de prăjeală până la alergie, de a trebuit să facem pauză, dar am dres-o u un spectaculos binging cu Mentalistu’ și cu citirici preferate.
Și vara asta cu budincă, fake pizza și fake înghețată cu fistic la pachet a fost perfectă.
Dacă ar fi să mă întreb repede ce prețuiesc cel mai mult în viața asta alături de soră-mea, aș spune repede că vacanțele noastre de vară din fiecare vară.
Dar aș uita Crăciunurile și umblatul prin Bansko până când un tip într-o ușă de cârciumă pe lângă care trecuserăm de vreo trei ori n-a mai răbdat și ne-a zis:
– Gata, ladies, enough plimbarea, haideți să beți un vin!
Dar și așa aș fi superficială și n-aș vrea, chiar dacă eu visez să-mi perfecționez superficialitatea.
Cel mai mult prețuiesc TOT în călătoria asta prin viață alături de soră-mea.
Și-s recunoscătoare că am ajuns până aici, când putem vorbi orice și putem fi oricum am fi, fără teamă.
Că îmi trece prin cap o țicneală și îmi vine să o sun și o sun și râdem.
Că mă ia bucuria și îmi vine să o sun și o sun și se bucură cu mine.
Că mă ia îndoiala și îmi vine să o sun și o sun și vorbitul cu ea risipește din ceață.
Că mă ia tristețea și îmi vine să o sun și o sun și e acolo.
Te iubesc, Ralu!❤️
Hai c-avem noroc la rude!😍
